Dacă prim-ministrul unei țări – fie ea și România – pronunță mai des un substantiv propriu (Udrea) decât substantive comune (inflație, somaj, deficit bugetar, fiscalitate, productivitate, nivel de trai), înseamnă că:
1) în cazul cel mai bun, are în preajmă niște consilieri insolați
2) în cazul cel mai rău, el însuși s-a învârtit prea mult în tiribombele din Disneyland.
Distras de la problemele țării de bârfa politică, pe zi ce trece mai pricinos, premierul începe să semene cu o țață națională și să transforme guvernarea în panaramă.
În mai anul trecut, când părea pus pe treabă și anunța „Guvernul cel mai cinstit”, burdușit cu miniștri delegați, îi sugeram să-și angajeze și un ministru pentru relația cu sine însuși. Atunci i-o spuneam cu ironie. Astăzi mi-a înghețat zâmbetul și cred cu îngrijorare că are mare nevoie.